Ce este managementul inventarului?

Atât stocul în exces, cât și cel insuficient costă bani: unul înseamnă bani care stau pe raft, celălalt vânzări pierdute. Managementul inventarului înseamnă să stabiliți echilibrul dintre cele două nu prin estimări, ci prin același calcul pentru fiecare produs.

Această pagină tratează stocul de marfă comercială. Ceea ce în tehnologia informației se numește „managementul inventarului IT” (evidența activelor precum computere și licențe software) este un subiect separat.

Cele patru întrebări la care răspunde managementul inventarului

Diferența față de managementul depozitului

Cei doi termeni se confundă des, pentru că ambii se ocupă de același stoc. Diferența constă în întrebarea la care răspund: managementul inventarului ia decizia „cât, ce și când”; managementul depozitului conduce recepția mărfii respective, amplasarea pe raft, pregătirea și expedierea ei.

Partea de depozit — cele patru procese, de la recepția mărfii până la expediție — am explicat-o în ghidul ce este managementul depozitului; pentru ordinea rafturilor, vezi adresarea rafturilor. Ceea ce se caută ca „managementul inventarului în depozit” este, de cele mai multe ori, organizarea celor două împreună: fără o ordine corectă pe rafturi evidența nu se ține, fără o evidență corectă nu se pot lua decizii de inventar.

Managementul inventarului în cinci pași

1. Mai întâi asigurați-vă că evidența este corectă

Deciziile de inventar se iau pe baza cantității din sistem; dacă această cantitate nu corespunde cu ce este pe raft, fiecare decizie se sprijină pe o cifră greșită. Prima treabă este să faceți un inventar și să calculați rata de acuratețe a stocului: tipuri de produs fără diferențe ÷ tipuri de produs inventariate. Dacă rata este scăzută, corectați sistemul de evidență înainte de a discuta pragul de comandă sau clasa ABC. Pașii inventarului sunt în ghidul cum se face inventarul depozitului.

2. Împărțiți produsele în trei grupe cu analiza ABC

Nu toate produsele merită aceeași atenție. Aflați valoarea anuală de consum a fiecărui produs: cantitatea vândută într-un an × costul unitar de achiziție. Sortați lista descrescător după această valoare și calculați ponderea cumulată a fiecărui rând. Cu pragurile folosite frecvent, produsele care cumulează primele 80% din valoarea totală formează grupa A, următoarele 15% grupa B, iar restul de 5% grupa C. Grupa A reprezintă de obicei o mică parte din sortiment, dar ea poartă banii; acordați-i atenția mai întâi. Mai jos găsiți un tabel de exemplu.

3. Stabiliți când comandați fiecare produs

Momentul comenzii este dat de punctul de reaprovizionare, adică nivelul critic de stoc: când stocul coboară la această cantitate, se plasează comanda. Formula scurtă este vânzarea medie zilnică × timpul de aprovizionare × 1,2; marja de la final este stocul de siguranță. Calculul pas cu pas al formulei se află în ghidul ce este nivelul critic de stoc. ABC este util aici: în grupa A calculați nivelul produs cu produs și revizuiți-l des, în grupa C este suficient să stabiliți o regulă comună pe grupă de produse.

4. Stabiliți cât comandați în funcție de viteza de vânzare

Cantitatea comandată trebuie să fie cât veți vinde până la următoarea comandă: vânzarea medie zilnică × numărul de zile dintre două comenzi. Mărimea cutiei furnizorului sau oferta „reducere la cantitate mare” nu trebuie să strice acest calcul: dacă un produs se vinde cu 3 bucăți pe lună, a cumpăra o cutie de 48 de bucăți înseamnă stoc pe un an și este cea mai frecventă sursă a mărfii care stă luni întregi pe raft. La produsele A, cu valoare mare, comenzile frecvente și mici reduc banii imobilizați; la produsele C, cu valoare mică, comenzile rare și mari economisesc efort.

5. Urmăriți rezultatul cu cele patru măsurători

Dacă deciziile funcționează sau nu o spun patru cifre: rotația stocului (cât de repede se rotesc banii imobilizați în stoc), rata stocului mort (cât din bani nu se rotește deloc), numărul de lipsuri de stoc (de câte ori raftul era gol când a apărut cererea) și rata de acuratețe a stocului (cât vă puteți baza pe evidență). Calculele sunt în ghidurile rotația stocului și stocul mort. Dacă rotația scade și stocul mort crește, cantitățile comandate sunt prea mari; dacă lipsurile de stoc cresc, punctele de comandă sunt prea mici. Măsurați și înregistrați-le pe toate patru în aceeași zi a fiecărui trimestru.

Exemplu de analiză ABC

O listă-exemplu de șase produse a unui magazin de piese auto. Cifrele au fost alese pentru a ilustra metoda:

Lecția tabelului este aceasta: produsul vândut în cele mai multe bucăți (becul de far, 1.000 de bucăți, după uleiul de motor) a rămas în grupa B, pentru că valoarea sa unitară este mică. ABC sortează după bani, nu după bucăți. Din șase produse, două cumulează 78% din valoarea totală; calculul punctului de comandă produs cu produs și numărarea cu prioritate la inventar încep cu aceste două. Aceeași clasificare se folosește și pe raft: produsele A se pun pe nivelurile apropiate de ușă — regulile de amplasare le-am explicat în ghidul de adresare a rafturilor.

Metode de evaluare a stocului: FIFO, media ponderată, LIFO

Când ați cumpărat același produs la prețuri diferite, la ce preț calculați costul mărfii vândute depinde de metoda de evaluare. Această alegere influențează rezultatul rotației și al calculului profitului:

FIFO are și un sens fizic: marfa pusă prima pe raft se vinde prima. La produsele cu termen de valabilitate, asta înseamnă să puneți lotul vechi în față, iar acesta este cel mai simplu obicei care reduce pierderile; cum se aplică pe raft, diferența față de FEFO și un exemplu numeric de cost le-am explicat în ghidul ce este FIFO. Metoda folosită în evidența contabilă depinde de legislația fiscală; stabiliți-o împreună cu contabilul dumneavoastră. Pentru deciziile de inventar, important este să folosiți aceeași metodă în fiecare perioadă când comparați indicatorii.

Ce face și ce nu face un program de management al inventarului?

Programul nu ia decizii; adună datele pe care se bazează decizia și vă reamintește pragul. În Ofisx definiți pentru fiecare produs un nivel minim; în momentul în care stocul scade sub el, primiți o notificare de stoc critic. Pe ecranul de inventar, cantitatea din sistem și cantitatea numărată stau una lângă alta, iar diferența se calculează. Pe măsură ce se înregistrează vânzările, se acumulează raportul „Cele mai vândute produsele” pe interval de date și istoricul mișcărilor produsului. În program nu există un ecran separat de analiză ABC: exportați lista de produse în Excel și construiți singuri tabelul de mai sus. Pentru lucrul cu telefonul în depozit, versiunile mobilă și web folosesc aceleași date.

Dacă vreți să începeți fără program, toate calculele se pot face și manual: calculatoare gratuite pentru stoc critic, stoc de siguranță și rotația stocului, iar pentru evidență este gata șablonul Excel de urmărire a stocului.

Întrebări frecvente

Ultima actualizare: 22 septembrie 2026

Decideți dumneavoastră, urmărirea o face programul

Deschideți un cont gratuit, importați lista din Excel și începeți definind nivelurile minime pentru produsele din grupa A.